Intense

I wanna live certain moments so intense that I could forget about me and everything that sourrounds me. But how am I supposed to do this?

Drugs? Neah! It’s only a few moments sensation and I want to keep it forever. Alcohol? It’s the same thing; the difference is that you feel sick in the morning. I wish I could make a parfume like Jean-Baptiste Grenouille to lose my mind, to feel everything and nothing in the same time.

If I die, it will last forever. Feeling nothing is intense! So intense that nobody can reach that sensation!

But I want to live, to have a purpose and reach my own goals! All by myself!

Inspire me! I dare you!

Curve

Tags

Bucuresti, curve, Gara de Nord, Mica Publicitate, prostitutie

În seara aceasta a venit un prieten pe la mine și am mai povestit cate una-alta, am mai râs, am mai facut o caterincă mică și totul a fost OK până când…

Dar hai să o iau de la început…

Facultate toată ziua, obositor, somn puțin pe la un curs, vreo 2 beri la faimosul “La Jeg” din incinta complexului stunentesc al Facultatii de Electronică și apoi acasă cu o stare de căcat ascunsă în spatele unei maști bine conturate. Îmi venea să ma bag la un film d-ăla lacrimogen recomandat de o prientenă și apoi un somn linistit până dimineață.

Da’ ce să vezi? Socoteala de acasă nu dă cu aia din târg și așa că mă sună un prieten:

“Bă, vezi că vin la tine că iar m-a lăsat unchi-meu pe afară!”;

“Vino mă, da’ ia si tu o sticlă de bere!”

Toate bune și frumoase până aici. Văd că vine omu’ cu “Mica Publicitate” că își căuta unde să se mute. Am înteles-o și p-asta. Iau ziaru’, îl răsfoiesc puțin, mă uit la secțiunea cu închirieri de garsoniere, apoi de apartamente, verific prețurile în funcție de zone, mai compar una-alta, mai beau 1,2,3 pahare de bere până mă plictiesesc și încep să răsfoisc ziarul să văd ce mai prestează bucureștenii nostri, ce mai vând, ce preturi mai cer, etc.

Ajung într-un final la secțiunea MATRIMONIALE, unde, curios din fire, zăbovesc ceva mai mult și spre surprinderea mea, dau de ce evit eu cel mai mult, adică de curve.

Bă, frate, erau acolo sute de anunțuri de la curve! Și nu toate la fel, ci diversificate pe categorii de vârstă, prețuri, pentru homosexuali, pentru cupluri, etc.

Cum dracu au oamenii aia atâta inspiratie? Era un anunț care suna cam asa: “Adriana, 40, draguță, sensibilă, pupăcioasă, ofer clipe de neuitat pentru domni generoși, 60 lei” sau un altul: “Damă, ofer plăceri senzaționale. Anal, Oral, 69, Cunnilingus. 150/oră”.

Am înțeles; asta e cea mai veche meserie, dar și în ziar? Îmi e de ajuns că le văd p-alea pe la Mihai Bravu când mai sunt în trecere noaptea sau p-alea de la Gara de Nord, dar așa ceva mi se pare de-a dreptul revoltător! Nu mă gândeam că sunt atât de multe… da’ vorba amicului meu: “Cine să-i mulțumească pe toți bărbații de pe planeta asta?”.

Mai tăiați din ele dați-le dracu! Sau legalizati prostituția ca sa câștige și statu’ un ban cinstit!

Gânduri pe hârtie

Tags

cuvinte, internet, plic, scrisoare

Îmi amintesc că acum cațiva ani când nu aveam internet si mergeam prin tabere făceam schimb de numere de telefon și de adresele unde locuiam fiecare, iar după fiecare tabără unii dintre participanți ne trimiteam câte o scrisoare în care ne scriam câteva cuvinte. Dacă la acea vreme se întâmpla ca unul dintre cei doi corespondeți să aibă și o cameră foto digitală, pe langă scrisorică mai punea si un CD cu pozele făcute in tabăra. De câteva ori am făcut schimb chiar și de desene animate cu un prieten pentru ca nu puteam să downloadez sute de episoade prin legatura dial-up de acasă.

În ultima vreme mi-a trecut prin cap să scriu câteva rânduri pe o foaie de hârtiem, să o pun într-un plic și să o trimit cuiva, dar nu am reusit să îmi transform gândul în faptă. Încep să cred că aceasta îndeletnicire s-a pierdut printre oamenii obișnuiți. În ultimii ani am văzut în plicurile pe care le-am primit numai tuș negru de imprimantă, iar aceste scrisori erau facturi, înștiințări sau vreo reclamă la nu-mai-știu-ce.

Ar fi frumos ca in locul mesajelor schimbate între noi prin intermediul calculatorului sa trimitem câte o scrisoare din când în când. Una dintre probleme ar fi că multi nu mai stiu sa scrie corect în nici o limbă(nici măcar română). Multă lume masacrează limba noastră maternă într-un fel atât de rău încât mă dor ochii numai cand îmi arunc o privire fugitivă peste câteva cuvinte abia legate.

O a doua problemă pe care o întâmpinăm o reprezintă faptul ca nu mai știm unde locuiesc prietenii din diferite orașe. De ce ne-ar interesa pe noi unde stau cei apropiati nouă atâta timp cât nu îi vizităm? Sau de ce ne-am încărca memoria cu informații inutile?

Oare am evoluat sau am involuat?

Aberatii

Tags

adevar, ganduri, minciuna, prieten

Cred ca pot sa aberez putin in bucatica mea de internet…

Multi dintre noi se pot considera adevarate seifuri de informatii care nu se lasa deschise pentru nimic in lume si sunt dotate cu de zeci de sisteme de protectie cu alarme care de care mai de care mai sofisticate. Rar mi-a fost dat sa intalnesc vreun individ care sa-si deschida sufletul fara cea mai mica inhibitie si fara cea mai mica teama de a fi catalogat in vreun fel anume, fapt ce m-a determinat sa cuget la sinceritatea oamenilor.

De multe ori am fost martor la minciunile altora de care mi-am dat seama mai devreme sau mai tarziu; sau poate ca nici acum nu am realizat ca am fost mintit. Atat de bine pot sa ascunda adevarul anumite fiinte umane incat daca ti s-ar arata ca albul e de fapt alb si nu negru cum ti s-a spus de catre acel cineva, tot nu ai crede altceva decat cuvintele-i pline de neadevar.

Nimeni nu isi impartaseste toate  trairilie, sentimentele, gandurile oricui; nici chiar daca receptorul ar fi una dintre cele mai apropiate persoane. Daca am divulga tot ce ne framanta, ce ne apasa, ce ne bucura sau ce ne trece prin materia cenusie probabil am simti ca nu mai avem intimitate/identitate, ca am ramas vulnerabili in fata oricui ar dori sa ne atace, ca nu mai avem unde sa ne retragem cand avem nevoie de solitudine.

Sa fie de vina faptul ca daca cineva ar sti mai multe despre propria-ti persoana ar putea sa-ti faca rau? Si prietenii de ce se mai cheama prieteni? Sau nu sunt prieteni adevarati?

Asa, de ziua nationala

Tags

1 decembrie, patriotism, Romania, turci, ziua nationala

Turcii si astazi sustin ca nu sunt ei de vina,

ca erau conditii grele de orientare si clima,

ca erau bani putini si pericol de boala,

ca noroiul nu avea densitatea normala,

ca tactica de lupta era demodata,

si ca mlastina fusese evident trucata.

by

Cosmin Ilici

 

Despre religie

Tags

allah, ateu, buddha, crestinism, darwin, dumnezeu, religie

Intotdeauna m-am intrebat daca exista cu adevarat Dumnezeu. Si daca exista, de ce la noi se numeste Dumnezeu, la musulmani se numeste Allah, la budisti – Buddha etc ? Oare nu ar trebui ca toti sa aiba un singur creator?

De-a lungul timpului am avut multe discutii in contradictoriu pe tema asta si nu am reusit sa aflu un raspuns care sa ma multumeasca. Pe de o parte cred in Dumnezeul nostru pentru ca asa am fost indoctrinat de cand am venit pe lumea asta, iar pe de alta parte inclin spre teoria evolutionista a lui Darwin si anume ca am evoluat de la organisme unicelulare pana la ceea ce suntem astazi.

Inca din cele mai indepartate timpuri oamenii au simtit nevoia sa creada ca exista o fiinta superioara care le guverneaza existenta si de care trebuie sa le fie teama. Din aceste motive la inceput au desenat pe peretii pesterilor ceea ce credeau ca ii vegheaza, au inceput sa isi sculpeze si sa isi faca diferite forme ale diferitor divinitati, apoi au inceput sa faca sacrificii ca sa le intre in gratii atotpuernicilor. De atunci si pana in zilele noastre nu s-a schimbat nimic; fiecare are nebunia lui si trebuie sa creada in ceva, fie ca e vreun zeu, fie ca sunt drogurile sau codul binar.

Religia a fost intotdeauna un mijloc de a aduna cat mai multi oameni pentru a sluji unei cauze a unui grup de oameni inteligenti care au stiut sa-i prosteasca pe altii. Din cauza religie s-au purtat razboaie, din cauza religiei au existat martiri si din cauza religiei altii au facut o multime de bani.

Poate va intrebati, e tampitul asta ateu sau ce mama dracu are cu Dumenezeu si cu religia? Ce-o fi patit de scrie rahaturile astea? Inca nu stiu daca sunt ateu sau nu pentru ca a fi ateu inseamna sa nu crezi in nimic, iar eu cred ca exista ceva undeva, dar nu stiu daca sa ma rog sau nu, daca ma poate ajuta in vreun fel sau nu. Daca exista, de ce nu avem vreo dovada? Aaa… acum o sa-mi spuneti “Pai, Biblia ce e?”. Ei bine, cred ca Biblia a fost scrisa de niste oameni la fel ca noi, cu doua maini, doua picioare, un cap + toate celelalte chestii specifice oamenilor. Poate ca astia erau ba morti de beti si le venea inspiratia sau vedeau diferite chestii ( ca deh, se mai intampla), ba sparti de la prea multe seminte de mac, ba aveau ceva lipsa la mansarda.

Si pentru ce atatea disctutii? Daca exista vreo creatura superioara noua, oamenilor, care sa ne creeze dupa chipul si asemanarea sa in vreun limbaj de programare, faca-se voia sa. Daca nu, trebuie sa traim linistiti pana cand o sa dam coltu’ pentru ca abia atunci s-ar putea sa aflam adevarul… sau nu pentru ca mai sunt si d-aia care cred in reincarnare si in functie de felul cum si-au trait viata asta, viata viitoare vor urca sau vor cobori pe scara ierarhica a evolutiei.

Prietenia

Tags

dirigentie, prietenie, principii

La o ora de dirigentie, pe cand eram in gimnaziu, dirigintele (profesor de romana) ne zicea ca daca in viata reusim sa avem 3 prieteni adevarati ar trebui sa ne simtim impliniti. Pe atunci nu l-am prea bagat in seama si nu am pus mare pret pe vorbele sale, dar acum realizez ca e foarte dificil ca intre doua persoane sa existe o prietenie adevarata. Intotdeauna intervin neajunsuri si apar conflicte, iar cele mai banale motive, dar care au o insemnatate uriasa, pot sa sfarseasca o astfel de legatura.

Prietenia, in viziunea mea, reprezinta acea legatura pe care doi indivizi o formeaza in timp si e bazata pe incredere, respect reciproc si afectiune. Acestea sunt doar cateva dintre multele lucruri care definesc o prietenie. Cum gravitatia guverneaza legile miscarii corpurilor, asa principiile pe care le are un individ si pe care nu e in stare sa le incalce pentru nimic in lume, guverneaza legea prieteniei.

De-a lungul timpului am incercat sa clasific legaturile de prietenie dupa tipul indivizilor care formeaza acea legatura. Astfel avem: prietenie intre doi baieti, intre doua fete si intre un baiat si o fata.

O sa incep cu prima categorie. In acest caz baietii tind sa se inteleaga foarte bine inca de la inceput cand isi descopera pasiunile comune, cand isi impartasesc opiniile si cand mai fac schimb de mici secrete. Cred cu tarie ca acest tip de prietenie tinde sa fie cel mai longeviv pentru ca baietii stiu cand sa renunte unul in favoarea celuilalt. E un fel de regula nescrisa si nerostita intre ei. Fiecare isi cunoaste foarte bine locul si nu incearca sa faca ceva necugetat.

A doua categorie o reprezinta prietenia dintre doua fete. Cred ca aici, cele doua domnisoare/doamne creaza o legatura bazata foarte mult pe aparente. Rar mi s-a intamplat sa vad doua fete care sa-si impartaseasca absolut orice si care sa nu aiba secrete. Consider ca aceasta legatura, ca si durata, este cea mai scurta si nu dureaza din cauza invidiei si a barfelor, cel putin din partea uneia dintre fete.

Multi spun ca intre un baiat si o fata poate exista o prietenie adevarata. Sunt perfect de acord cu treaba asta, dar intotdeauna unul dintre cei doi isi va dori mai mult. Aceasta prietenie poate dura o viata daca fiecare stie care ii sunt limitele si isi impun reciproc anumite reguli.

Probabil multi dintre noi traiesc doar o iluzie a prieteniei adevarate care vine si pleaca dupa cum vrea. Prietenia adevarata se castiga, nu se cere!

P.S.: Poate nu e cel mai stralucit articol, dar am simtit nevoia sa imi expun punctul de vedere. I hope I made my point. So… feel free to comment!!!

P.S.S:Am gasit mai multe chestii interesante aici.

Questions & Answers

Tags

existenta, intrebari, probleme, raspunsuri

De vreo saptamana imi doresc sa fac ceva pentru mine, sa fie ceva constructiv. Vreau sa calatoresc, sa citesc o carte buna, sa gasesc Nirvana intr-o lume plina de nuante de negru ai alb combinate.

Simt ca nu imi ajunge timpul deloc. Ma simt incuiat intr-o lume minuscula fara posibilitatea de a evada. Trebuie sa gasesc o cheita ratacita pe undeva, prin vreun colt intunecat. Trebuie sa ma eliberez singur caci nu o va face altcineva in locul meu.

Vreau sa iau o pauza de vreo 3 luni de la tot. Vreau sa uit de tot si sa traiesc singur cu mine, sa imi pun intrebari si sa caut raspunsurile pana le gasesc.Atatea intrebari existentiale isi fac loc in capul meu incat nici nu stiu cu care sa incep.

Prima ar suna cam in genul asta: “Oare e mai bine sa fii un prost fericit sau un geniu nefericit?” Ei bine, eu nu-s nici una, nici alta. Cred ca-s undeva pe la mijloc. Am nevoie de o dezbatere, sau o discutie in contradictoriu ca sa ma linistesc.

O mica/mare schimbare

Tags

dependenta, facebook, google, timp liber

V-ati intrebat vreodata cat timp petreceti zilnic in fata calculatorului? S-ar putea ca la multi dintre voi raspunsul sa fie “mai mult de 2 ore“. Stiu. Nu prea e normal avand in vedere ca exista atat de multe lucruri pe care le-am putea face in acest timp. Cati dintre voi mai citesc carti (nu e-book-uri)? Cati dintre voi mai fac sport? Cati dintre voi mai ies afara din casa pentru diferite evenimente?

Eu am ajuns la un punct in care pot sa admit ca eu si laptop-ul meu conectat la internet non-stop deveniseram cei mai buni prieteni. E destul de simplu lucrul acesta pentru ca petrecem mai bine de 5 ore/zi impreuna.

Astazi am zis “STOP!”. Mi-am luat inima in dinti si mi-am sters conturile de Facebook si Google+. La Google+ a fost foarte usor; din cateva click-uri bine plasate s-a rezolvat problema. In schimb, la Facebook, unde au o politica de tot rahatul si anume ca oamenii pot sa se razgandeasca, stergerea
definitiva a contului dureaza 2 saptamani. Sper ca de data asta sa reusesc sa trec de aceasta incercare cruciala pentru ca am mai avut o tentativa nereusita de acest gen.

M-am documentat putin pe net si am gasit lista asta cu cei cinci pasi care trebuie urmariti ca sa scapi de o dependenta (nu am mai tradus-o pentru ca suna mult mai frumos in engleza):

1.Admit There is a Problem
2.Ask for help
3.Overcome Addiction
4.Begin Therapy/Treatment
5.Maintenance

Orice sugestie pentru petrecerea timpului liber in mod constructiv e binevenita.

Love, sex, drugs…

Tags

drugs, love, music, rihanna, sex

Ce imi place in ultima vreme si nu ma mai satur sa apas repeat e ultima piesa a Rihannei (We found love). E nebunie. Sunt bune-n draci: si Rihanna si piesa + ca mai apare si boxer-ul ala englezoi, Dudley O’Shaughnessy.  Melodia in sine nu are prea multe versuri, dar parca toate-s puse acolo sa se potriveasca perfect.

Foarte interesant e videoclipul; combina totul: iubire, sex, droguri…  Sincer, i-as acorda un Oscar. Pur si simplu te face sa explodezi. Pana la urma e vorba de fericirea pe care ti-o pot da deopotriva drogurile, dar si iubirea. Ironia in asta e ca ambele sunt trecatoare, nu tind la infinit, cum ar spune un matematician sau un inginer.  )

Enjoy it!